joi, februarie 19, 2009

Oameni incredibili, poveştile şi operele lor



Când vine vorba de filme nu sunt specialist. De fapt, azi, cred că sunt omul care vede cele mai puţine filme, însă le văd cu siguranţă pe cele mai bune :) şi asta pentru că primesc cele mai bune recomandări.

Şi din acest punct de vedere, 2009 a început cum nu se putea mai bine - cu un film pe care-l voi avea în minte mereu. Ce e spectaculos la acest film e că reuşeşte să schimbe ceva în unii oameni, că îţi dă senzaţii şi stări foarte puternice când te gândeşti la viaţă, la putere, curaj şi bucurie. Ce e şi mai spectaculos e că filmul e bazat pe un caz real.

Le scaphandre et le papillon este un film franţuzesc din 2007. Un film ce vorbeşte despre viaţa unui om paralizat complet, care comunică printr-un singur ochi, utilizând un alfabet care pentru mine necesită aşa mult curaj şi încredere şi mai ales răbdare. Filmul are un povestitor, nimeni altul decât omul paralizat, Jean-Dominique Bauby. Cel ce vizionează filmul ascultă prin vocea "povestitorului" gândurile unui om vesel, ale unui om plin de optimism, ale unui om mai normal decât noi toţi. Deşi toţi îl văd compătimitor pe Jean-Dominique, el este omul liber. Jean-Dominique trăieşte fiecare clipă, indiferent de context. Zilele nu trec pur şi simplu. Acest incredibil om alege să scrie o carte. Şi reuşeşte! Cu un singur ochi! Eu...şi mulţi alţii ca mine alegem să renunţăm uneori prea uşor...pentru că e prea greu. Ce ironie! Şi ce lecţie de viaţă a dat omul ăsta!

Tot printr-o recomandare, acum ceva vreme l-am cunoscut pe Jason Becker. Ne-a făcut cunoştinţă acelaşi om cu care am văzut filmul Scafandrul şi fluturele (Mulţumesc! :*).

Jason Becker este muzician, unul dintre cei mai buni! Jason este cunoscut ca unul dintre cei mai buni chitarişti, membru al trupei Cacophony din care făcea parte şi Marty Friedmann (Megadeth). Jason este unul din chitariştii care au şocat publicul încă de la vârste fragede. Astăzi Jason compune muzică. O muzică pentru spirit, minte şi trup. O altfel de muzică.

Vorbesc despre Jason după ce am vorbit de Jean-Dominique Bauby pentru că situaţia e similară. În 1990 o lume întreagă începea să-l aprecieze din ce în ce mai mult pe artistul Jason Becker care avea pe atunci 20 de ani. Însă acela a fost şi anul când a fost diagnosticat cu AML (Amyotrophic Lateral Sclerosis - Lou Gehrig`s Disease), o boală care l-a făcut prizonierul propriului corp. Şi care încet încet i-a luat puterea de a merge, de a vorbi, de a cânta... Şi totuşi, nu i-a luat niciodată pasiunea de a face muzică. Medicii i-au dat 3 ani de viaţă însă Jason trăieşte şi acum! Şi face muzică! Jason comunică tot printr-un limbaj ce utilizează ochii.

Nu de foarte multă vreme am citit cel mai frumos interviu scris vreodată. Nu aş vrea decât să dau copy paste pentru că nu am cuvinte suficiente să descriu ceea ce simt când citesc acest interviu, şi orice interviu dat de Jason. Însă am să selectez câteva pasaje şi am să vă las pe voi să citiţi restul.

Lee: Are you familiar with the movie The Diving Bell and the Butterfly? Not only does its lead character suffer from a debilitating condition whose effects are similar to ALS (in this case, "locked-in syndrome"), but he communicates only by blinking his left eye. I ask because I wonder how accurate you thought the movie was, not only in depicting someone living with such a condition, but with the eyelid communication that seems vital to your own artistic productivity.

Jason: That movie was brilliantly done. It was very accurate in how it can feel. My thought through much of the movie was I wish he could have had my communication system. My system is so much faster than his was. He could have written 50 books with my system instead of just one. Stephen Hawking has a great system for giving prepared lectures, but when I met him it was so slow for conversation compared to mine. I can converse with anyone at any time, relatively quickly. I hope more people in our situation can benefit from it.

[...]

Lee: Let's get to a more difficult issue. How did you learn you had ALS? There must have been symptoms for quite a while.

Jason: Yes. On Mother’s Day in 1989, I woke up with a painful cramp in my left calf muscle. It remained as a lazy feeling in my leg. I spent months trying to exercise it away. I toured with Cacophony and went to Japan like this. Finally my toe started dragging a little. When I was living in LA because of Roth, my dad told me I better go get it checked out. My sweet friend, Miko, went to the hospital with me. After some tests, they told us it might be ALS. I knew nothing about ALS. I called my parents and told them it might be some weird nerve thing. I wasn’t worried, but they were.

Lee: Did you experience the usual series of reactions (i.e.: shock, anger, denial, etc.?) Or were you as upbeat and optimistic as you've always been?

Jason: I never experienced shock. Anger came way later, but it was never at my fate. I got impatient with people who had to do more and more things for me. I definitely experienced denial, but it felt more like positive energy. I was too busy and happy to even think about it. I was always positive and upbeat about it. I wanted to keep my family and friends happy and free from worry. I also felt no sadness for quite some time. I purposefully did not research ALS at all. I didn’t care about stats. I am a different kind of person. I am strong.

Jason şi Jean-Dominique sunt artişti. În ei este o putere divină utilizată la maxim pentru a îndeplini rolul de creatori. Aceşti doi oameni au schimbat viţile multor oameni, pe a mea sigur au schimbat-o! Un simplu click pe pagina de MySpace a lui Jason arată câţi oameni îi mulţumesc şi câţi îi sunt recunoscători. Cum ne lăsăm influenţaţi de asftel de oameni şi de operele lor, de cartea scrisă de Jean-Dominique Bauby, de muzica realizată de Jason Becker, de energiile pozitive transmise de ei şi de creaţiile lor cred că arată pe undeva ce fel de oameni suntem.
Nu ştiu exact ce este libertatea. Credeam că ştiu atunci când eram adolescentă, credeam că ştiu când studiam despre filosofie, psihologie şi educaţie în facultate, credeam că ştiu când am ales să mă mut. Nu ştiu ce înseamnă libertatea însă cu certitudine ştiu că Jean-Dominique Bauby şi Jason Becker sunt oameni cu adevărat liberi.


Recomand cu cele mai mari doze de sinceritate, pozitivism şi dorinţă de viaţă:


1. pagina de MySpace a lui Jason:

http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewProfile&friendID=72303306

2. cel mai frumos interviu cu Jason:

http://www.classicrockrevisited.com/interviewJasonBecker.htm

3. cartea Scafandrul şi Fluturele:

http://www.owline.ro/scafandrul-si-fluturele.html


Căutaţi poveştile lor! Ascultaţi muzica lui Jason (pe myspace, youtube sau albumele originale - sună divin). Citiţi Scafandrul şi fluturele! Merită!! :)

Un comentariu:

marianairina spunea...

primul l-am vazut impreuna si inca am imaginea vie a ochiului vorbitor.cu adevarat o lectie de viata.multumesc omului care a sugerat asa creatie minunata pentru inceput de an. puuup
de al doilea promit sa m ainteresez