duminică, martie 15, 2009

Mi-am indus Primavara






Efectul psihologic pe care natura şi anotimpurile îl au în vieţile noatre este incredibil. Este la simţul comun că atunci când este cald afară şi soarele ne atinge atât de plăcut încât atunci când închidem ochii zărim culori roşiatice fără a şti să le definim foarte bine însă care ne dau o stare profundă de bine. Atunci când zăpada este aşa cum iţi imaginai tu că ar fi în poveşti o stare de bine şi de voioşie te învăluie imediat. Când vremea este însă pentru prea mult timp prea rece sau prea caldă, noi cei care am crescut cu 4 anotimpuri, simţim că ceva nu este în regulă. Simţim nevoia de schimbare, de alternanţă.

Până una alta, aşa e viaţa, plină de alternanţă: cu perioade bune, cu perioade mai putin bune, cu perioade excelente sau cu momente când îţi imaginezi că mai rău nu se poate. Dar cred sincer că în mare măsură depinde de fiecare dintre noi cum alege să fie, să trăiască fiecare moment. Poţi să arzi mâncarea şi în loc să te plângi (sau să plângi) ai putea să te amuzi copios pe tema asta şi să încerci să mănânci altceva. Te vei simţi mult mai bine. Trebuie să ai puterea să vezi binele acolo unde el poate exista. Oarecum ideea asta se leagă de articolul trecut în care vorbeam despre "The secret" (asta arată că eu cred în acel secret!? :D ). Însă de data asta vorbesc despre primăvară. Vreau să fiu salvată de primăvară! Nici nu vreau să măgândesc cum trăiesc oamenii care au 1 sau 2 anotimpuri. De fapt, cred că mai dificil este pentru cei care au trait o perioadă de timp undeva şi apoi au schimbat zona şi clima. Oarecum, dar la o scară mult mai mică, sunt şi eu. Am senzaţia că la Cluj nu mai vine primăvara. Poate însă doar dau vina pe Cluj pentru starea mea de amorţeală fizică, psihică, motivaţională. Însă eu chiar vreau să vină primăvara. :) Vreau să fie cald, să mă gâdile soarele.



De foarte multe ori, pe parcursul întregii vieţi, m-am întrebat sau am fost întrebată care e anotimpul meu preferat. Când eram mică răspundeam categoric VARA. O asociam clar cu ideea de căldură, de vacanţă, de bălăceală în râu, de excursii, vacanţe pe la bunici şi mulţi copii în faţa blocului.
Când am mai crescut răspundeam Iarna pentru că mi se părea mai protectoare cumva...stai în casă, lângă sobă, cu pisica torcând în braţe, cu o carte şi o cană mare de ceai (sau cacao cu lăptic). Şi ca să nu mai vorbim de ieşirile în zăpadă (doar când ai tu chef) cu sania la derdeluş, sau la un razboi cu bulgări, sau la făcut oameni de zăpadă. Nici nu se mai pune problema cadourilor. Crăciunul (sărbătoarea pe care eu o iubesc cel mai mult) aduce toată lumina şi căldura şi culorile de care ai nevoie pentru un an întreg. Iar revelionul...un pretex de a mânca chestii faine alături de cei mai dragi prieteni.
A existat o perioadă destul de mare de timp în care credeam că TOAMNA este anotimpul ce mă reprezintă: sunt născută toamna şi iubesc culorile. iar toamna aduce cele mai frumoase păduri.
Nu ştiu exact însă care a fost perioada cea mai proeminentă din viaţa mea când PRIMĂVARA era în topul preferinţelor mele. Însă ştiu că iubesc florile, narcisele, freziile, zambilele, lalelele, ghioceii şi toate florile de prin păduri. Iubesc copacii înfloriţi, mai ales cei din faţa blocului în care am locuit 18 ani, corcoduşii cu florile lor roz. Iubesc mirosul primăverii.
Cred că de fapt iubesc viaţa în NATURĂ şi ANOTIMPURILE aşa cum le vedeam în copilărie...prin prisma naturii, nu a costurilor şi beneficiilor. Probabil asta mă face atât de vehementă în privinţa ecologiei, a protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile. Pentru ca iubesc natura, pentru că iubesc ideea de 4 anotimpuri într-o zonă în care trebuie să fie 4 şi nu 2.

Vreau să fiu salvată de primăvară ziceam mai devreme. Şi pentru că la Cluj cucoana Iarnă nu vrea să plece şi are chef de joacă cu zăpadă, am să îmi induc starea de primăvară...fac asta de 2 zile deja :) Am "răsfoit" Internet-ul în căutare de poze cu primăvara, mi-am înverzit messenger-ul, desktop-ul şi skin-ul de la windows. Am dat play pieselor pe care le ascultam primăvara trecută când îmi era cald şi plantam flori pe holul căminului cu Vera şi Crengu.


Mi-am amintit de zilele în care stăteam cu Ralu la poveşti afară în faţa facultăţii sau a căminului, de zilele în care făceam proiecte (că de...sesiunea a 2 a începe mereu primăvara) sau învăţam pentru examene. Mi-aduc aminte cu plăcere de chiulul din anul I de la Franceză când am mers cu câteva colege în Cişmigiu căci înfloriseră ghioceii (şi erau mulţi). Mi-aduc aminte cu plăcere de multe primăveri dar morala e că trebuie să mai fac încă o primăvară memorabilă şi amintirile să-mi servească drept pretext pentru noi experienţe faine!


Există momente în vieţile noastre când simţim nevoia de ceva care să ne trezească, să ne scoată dintr-o stare anume, să ne revitalizeze...să ne salveze! Uneori te ajută părinţii, uneori prietenii, alteori o simplă schimbare de context, de mediu schimbă situaţia. Însă de cele mai multe ori ai nevoie să te ajuţi singur: să te trezeşti singur, să te revitalizezi, să te încrezi iarăşi în tine, să acţionezi! Să chemi primăvara la tine şi să renaşti! :)


Tu ce melodii ascultai primăvara trecută? Ce gânduri îţi treceau prin cap? Lasă un comentariu :)

3 comentarii:

sonia spunea...

acele minunate zile de primavara cand ieseam pe patura in fata caminului...tu cu licenta, eu cu examenele...

Sonia Bercuci spunea...

Ce mi-e dor de asta! Cu ciocolata, sticla cu apa, cateii din Grozavesti si furnicile :))

Anonim spunea...

Cum s-a incalzit afara- cum mi-am amintit de tine son...acum nu mai am proiecte frumoase primavara...ma gandesc ca mereu mi se parea ceva frumos pentru ca eram cu tine si tu le faceai sa para frumoase. Tu gasesti mereu rezolvari, mereu ai idei bune, mereu faci ce iti propui. Acum m-am schimbat...nu mai e la fel primavara si caminul pe langa care trec uneori nu mai are niciun farmec
ralu