duminică, noiembrie 29, 2009

24

In ultima vreme din ce in ce mai multa lume ma intreaba cum e la 24 si pana nu demult ma enerva intrebarea asta. Cum adica cum ma simt la 24? La fel ca la 23, ca doar 23 aveam acum 2 saptamani. Insa de cand am venit la Buzau am auzit iara intrebarea destul de des si mi-am zis ca asta e o intrebare ce trebuie gandita. Si tot gandind mi-am dat seama ca 24 nu e doar o varsta pe care o simti ci o varsta pe care o traiesti intr-un context social.



Sincer, nu simt ca as avea 24 ci undeva pe la 30, dar cu o atitudine de 18 in care totul e posibil prin entuziasm si motivatie. 30 de ani caci ma simt mai responsabila, mai matura, cu ganduri directionate spre prezent si viitor, 18 pentru ca sunt la fel de motivata ca la 18 si cred inca, exact ca atunci, ca poti aduce o schimbare in lume, in oameni. Dar gandurile astea nu au venit peste noapte cand am implinit o anumita varsta ci au venit, firesc, in timp. Ceea ce spuneam insa de contextul social... contextul asta ma limiteaza cumva, cu fiecare nou an pe care-l adaug in viata. Daca inainte nu ma uitam cu atentie la ceea ce inseamna segment de varsta, acum trebuie sa casc bine ochii. Mai am un an sau maxim 2 in care pot fi considerata tanara pentru a ma inscrie in diverse proiecte, in diverse programe... Nu mi-am pus niciodata problema asta pana acum, cand am implinit 24 de ani. Ma intristeaza putin dar ma motiveaza pe mine ca in AIDA sa nu pun limite atat de stricte...bine, inteleg ca unele proiecte au un anumit target si anumite obiective, dar stiti cum e...cand traiesti o anumita stare vrei sa te implici cumva pentru ca si altii sa o traiasca sau din contra, nimeni altcineva sa nu o traiasca.

Mda...24 zic. Mai am putin si implinesc si eu un sfert de veac cum bine zicea Cristi. Dar pana atunci mai am 355 de zile in care sa ma bucur de sora mea, de mama, de Damian, de Sonia, de Sonia, de Simina, de Danuta, de Raluca, de Teo, de Mariana, de Aniela, Adina si Alina. Asta e din seria "jos palaria". Si tot din seria asta, ca asa cred ca e frumos cu fiecare nou an in viata, jos palaria fata de cativa oameni dragi care au contribuit semnificativ la formarea mea ca om: Dana Silaghi, Lavinia Barlogeanu, Catalina Ulrich, Carmen Ene. O alta reclama faina care-mi place foarte mult: sunt toti oamenii care-mi fac ziua mai buna, sunt toti cei care m-au sprijinit si care fac parte din universul meu.

Pana una alta, ma simt altfel la 24, altfel in fiecare zi, chiar daca uneori zilele par sa se repete.

Un comentariu:

Sonia-Simona spunea...

hmm, si nici nu mi-am dat seama ca a mai trecut un an...ai ramas acelasi om deschis, fericit cu ochii increzatori ca poti schimba lumea, si asa e, putem schimba prin atitudinea pe care o adoptam.
La multi ani!!! sa ramai increzatoare si lupta pentru telul tau!!!, Sonia