duminică, mai 06, 2012

Spre seara mi s-a facut somn. Soarele lumina a liniste si a caldura. In ultima vreme am simtit nevoia de un somn pe seara. Ma desprind astfel de lucru, de momentele incarcate emotional sau intelectual, ma desprind de stres sau de o zi care mi se parea suficient de lunga ca oboseala si mult prea scurta pentru ce am de facut. Apoi ma apuc iar de lucru. In seara asta insa nu am putut sa mai lucrez. Ma simt fara energie dar nu e deloc un sentiment neplacut, din contra! Ma simt linistita, resemnata cu unele lucruri si convinsa ca un somn bun creste randamentul pe orice plan, iar eu ar trebui sa invat sa dorm mai mult noaptea si sa-mi incep ziua mai devreme decat o fac acum. In fine... in linistea pe care am simtit-o asta seara am simtit nevoia sa ies pe balcon si sa caut cu privirea luna imensa care tot apare in poze pe facebook. Nu am gasit-o, insa am gasit o liniste destul de nefireasca pentru 11 seara cand in spatele blocului inca se aud grupurile de tineri ce se bucura de viata. Si in linistea asta a cartierului si a mea vedeam cum se intampla viata. In blocul de vis-a-vis un baiat ii arata unei fete ceva pe calculator. O mama facea exercitii de gimnastica in bucatarie. Un tata lucra precum un arhitect cu multe foi, creioane si rigle. Pisica de la etajul unu intra si iesea de pe balcon intr-o joaca nebuna cu o sacosa - doar ea se auzea in toata curtea blocurilor de pe langa mine. Toti cei pe care i-am vazut erau atat de aproape de geam si-i puteam vedea ca intr-un film mut in care nu aud nimic si nu simt nevoia sa completez imaginea cu nimic, cu niciun sunet. Ce stiu insa despre ei? Stiu ca mama gateste mult, ca tatal in fiecare seara din saptamana lucreaza iar ca baiatul merge pe bicicleta. Sunt oameni atat de aproape de mine, le vad momente din viata si totusi nu stiu nimic despre ei. Poate nici nu vreau sau nu ar trebui. Insa toate astea ma duc cu gandul la faptul ca uneori aducem interpretari asupra lucrurilor sau situatiilor pe care le vedem fara niciun scop anume. Nu e un lucru nou, nu e un lucru ciudat ci asta seara mi-a placut sa vad o farama din vietile lor. Si stiu ca o sa mai vad si altele. Si ma bucur. Ma bucur pentru ca imi da senzatia de mai viu, de divers, de acasa, de oameni. Ma bucur ca pot sa ma uit fara oprire la joaca lenesa a pisicii de la 1 si ma bucur ca fiecare zi din viata mea va rasuna a copii si a tineri care se bucura de curtea blocului in fiecare zi, asa cum faceam si eu cand eram copil. Imi place noua mea casa!

Niciun comentariu: