miercuri, ianuarie 23, 2013

Imi lipsesc oamenii cu respect pentru prietenie!


Singurul om din viata mea cu care nu m-am certat niciodata si nu a trebuit sa ne „reparam” prietenia construita pe un alt fel de set de valori este Teo, buna mea prietena Teo. Ne cunoastem din toamna lui 2004 si in cei 4 ani de facultate ne-am vazut aproape zi de zi. Ulterior ne-am vazut prin diferite orase sau prin gara, intre trenuri. Asta imi lipseste cel mai mult de la anii aia minunati: oamenii dragi pe care i-am cunoscut, pe care ii voi iubi toata viata si pe care facultatea sau universitatea i-a adus impreuna, poate pentru singura data: Teo, Sonia, Vali, Soso, Ralu, Raluca, Simina.


Imi lipseste Teo, nervozitatea cu care se auto-motiveaza si ma motiva pe mine si calmul si tactul cu care ma trata pe mine ca prietena. Imi lipseste sinceritatea ei si rabdarea enorma. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e printre putinii oameni care mi-au fost alaturi in cele mai urate si triste momente din viata mea, la fel cum a fost si la cele mai fericite. Si nicio clipa nu s-a gandit sa fie in alta parte.

Imi lipseste Sonia cu care timpul nu e niciodata de ajuns. Imi lipsesc limbajele noastre diferite si cele comune. Imi lipseste modul ei de a vorbi si imi lipsesc diminetile tarzii la suc, cafele, povesti si planuri. Imi lipseste curajul cu care isi asuma orice situatie si sinceritatea si entuziasmul cu care imi spune asta.

Imi lipseste incapatanarea lui Vali si modul lui de a intelege viata asta ca pe ceva ce nu trebuie deloc complicat. Imi lipsesc discutiile inteligente si cele neinteligente. Imi lipseste incapatanarea cu care incearca sa te convinga sa stai la aer...oriunde: pe banca, in parc, pe strada, pe un balcon.

Imi lipseste Soso cu incurajarile ei si cu misterul ei constant. Imi lipsesc discutiile si timpul impreuna care mereu o sa cred ca a fost prea putin.

Imi lipseste Ralu, buna si vechea mea prietena, Ralu. Nu stiu daca sunt prea multe zile in care sa nu ma gandesc la ea. Cand ma gandesc la credinta si incredere inevitabil ma gandesc la ea. Cand citesc o carte buna – ma gandesc la ea. Cand ascult sau citesc textele lui Dan Puric ma gandesc la ea. Cand ma gandesc la „acasa” mereu ma gandesc la prietena mea draga. Cand ma gandesc la educatie de calitate mereu ma gandesc si la ea si cel mai important: cand ma gandesc la familia ca valoare, ma gandesc la ea si la familia ei!

Imi lipseste Raluca, prietena mea ca o pisica pe care timpul si km au indepartat-o de mine cumva, dar care niciodata nu cred ca va reusi sa ne desparta. Mi-e dor de proiectele facute impreuna, de cartofii prajiti, de povestile de pe banca, de zilele din camin, de povestile din bucataria ei, de pauzele enorme de la scoala, de planurile de viitor, de lucrurile inexplicabile pe care le gandeam impreuna.

Imi lipseste Simina pe o cunosc din 2001 si care in atatia ani de prietenie mi-a daruit ascultare, povesti, intelegere, ajutor, admiratie, incredere. Mi-e dor de lucrurile de neinteles facute de una sau de cealalta si mi-e dor si de momentele in care incercam sa le intelegem. Mi-e dor de mers impreuna spre casa sau de povestit despre valori si despre viata – asa, filosofic sau uman.

Imi lipsesc oamenii maturi, intelepti care inteleg ca o prietenie se construieste, se repara atunci cand este nevoie, care inteleg ca o prietenie cere sacrificii, toleranta, ascultate, iubire, incredere si ajutor – toate de ambele parti. Imi lipsesc oamenii cu respect pentru prietenie! Si cu cat intalnesc mai mult oameni care pleaca de langa tine din cauza lucrurilor nespuse, din cauza unei singure discutii, din cauza unui telefon sau a distantei fizice, cu atat regret mai tare ca timpul trece si nu imi vizitez prietenii suficient de des.

Daca as alege sa ma mut in alta parte decat Cluj atunci singurul loc de pe Pamant ar fi acela in care as sta cu dragii mei prieteni. Nu regret nicio clipa mutarea mea la Cluj, este cel mai bun lucru care mi se putea intampla la vremea respectiva. Regret doar ca nu am putut sa iau cu mine oamenii astia dragi. Distanta insa a avut efectul timpului asupra vinului. Timpul si distanta mi-au aratat diferenta dintre prieteni si acei calatori prin viata mea.
Mi-e dor de voi si mi-e dor ca lumea in care traim sa se bazeze pe valori printre care si respectul pentru prietenie si lupta pentru o prietenie reala!

Niciun comentariu: